Anul acesta am avut ocazia să participăm la unul dintre cele mai frumoase festivaluri, după părerea mea, din lume: Music Outdoor Experience. MOX, pe scurt. Îmi era foarte dor să merg cu cortul în natură și petrecusem destul de mult timp explorând pagina MOX de Facebook. Cum energia circulă și de cele mai multe ori universul ne răspunde, de data aceasta am avut ocazia să fac parte din echipa de organizare a acestui minunat festival, o experiență de neuitat, dar despre care nu voi povesti acum pentru că nu ea este cea care primează. Primează tot ceea ce am simțit, oamenii pe care i-am cunoscut și faptul că se mai fac lucruri cu suflet în țara asta.
Exact cum mi-am imaginat, MOX a fost o aventură în cel mai frumos sens al cuvântului. Am călătorit cu avionul la Cluj, lucru pe care sincer nu vi-l recomand dacă mergeți cu cortul. A fost un adevărat calvar să îndes într-un rucsac toate cele necesare pentru campat și hainele de rigoare (care au fost de la cele de vară, de ploaie, până la cele mai grosuțe, că, deh, la munte vremea-i schimbătoare). La aproximativ 80 de km de Cluj, pe Valea Drăganului, avea să înceapă aventura noastră Moxiană 🙂
Între punctul de acces și zona de desfășurare a festivalului erau 8km de drum forestier, în aparență bun dar care te făcea la un moment dat să regreți decizia de a fi urcat cu mașina. Fapt care a dat destul de furcă din punct de vedere al organizării și transportului. Din fericire orice mică sau mare neplacere avea să dispară când pășeai în poienița ce avea să răsune în curând de muzică bună și râsete zglobii. Îmi amintesc faptul că în afară de priveliștea care ne-a lăsat muți am retrăit senzația uitată de aer curat. Aer curat, de munte, fără mașini sau noxe. Fără semnal la telefon sau tehnologie. Urmau câteva zile de natură, reconectare cu sine și cu cei din jurul tău.
Ce mi-a plăcut foarte mult este faptul că la MOX nu exista garduri, delimitări sau restricții. Oamenii sunt faini, liniștiți și deosebit de prietenoși. Natura a ajutat ca și delimitator natural al festivalului, iar întreaga zonă putea fi loc de campare. Adică unde simți ca vrei sa îți pui cortul, o faci – cu bunul simț de rigoare. Bineînțeles că ne-am pus și noi corturile unde erau și altele adunate, în vale, la buza pădurii. Trebuie să recunosc faptul că mi-am imaginat niște lupi sau urși dându-ne târcoale, însă mi-am dat seama că sunetele de la scenă aveau să îndepărteze de noi majoritatea locuitorilor din zonă. Nu trebuie să ceri ajutor prea mult la Mox pentru că dacă ai nevoie de ceva sau cineva te vede că te chinui, de exemplu, să îți montezi cortul, în câteva minute primești ajutorul de rigoare. Ca într-o haită de lupi, cu oameni pe care îi simți aproape, dar pe care nu îi cunoști (încă).
Apusurile îți taie respirația, fie nori sau cer senin. Culorile și luminile sunt total altfel și îți umplu sufletul într-o armonie a simțurilor pe care trebuie să o trăiești – cuvintele nu sunt de ajuns. Odată cu lăsarea întunericului se aprind luminile focurilor de tabără și încet, încet, luminile naturale: stelele și luna. Ediția de anul acesta MOX a avut loc sub Calea Lactee. Se cântă la chitară, se cântă cu muzica de la scenă. Îți cântă sufletul și corpul deopotrivă.
Am avut parte de 2 scene, una în câmpie și una în pădure, unde am apucat cu adevărat să dansez abia în ultima seară, după ce am terminat ce aveam de făcut. Am dansat până mi-au cedat picioarele. Pe scena MOX au urcat anul acesta: General Levy, Golan, Erb n Dub, Mc MoTa, The Model, Just2, Dj Snow, Akos şi mulţi alţii. Ca și activități am avut parte de 12 ateliere şi activităţi în aer liber, zonă de hamace, zone de foc de tabără, muzică la focul de tabără, cinematograf în aer liber, big swing la 8 metri înălţime, yoga în fiecare dimineaţă.
A plouat, a fost soare, calduț și răcoare. Am trăit de toate, toate cele pozitive, pentru că am fost mai aproape de cer si poate mai aproape de noi înșine. De noi cei fără de grijile orașului. Personal am învățat să mă grăbesc încet să să apreciez iar lucrurile aparent mici care ne fac viața mai frumoasă. Printre participanți au fost și patrupezi, și ei veseli și prietenoși, de toate felurile,mărimile, rasele și culorile, care alergau fericiți alături de copii sau stăpâni. Peste tot lume cu zâmbetul pe buze și energie pozitivă.
Nu pot decât să spun că mă bucur că am avut șansa să participăm la MOX. Abia așteptăm ediția de anul viitor. MĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂI!
#PartipipalDeFestival #MOX
