Electric Castle 2016… De unde să încep? Auzisem de Electric Castle de la prietenii mei iubitori de muzică electronică, dar de care nu eram, sincer, foarte entuziasmată. Mi se povestise și ascultasem amuzată aventurile participanților de la ediția 2015 legate de ploaie, noroi dar și super atmosferă, organizare la nivel european și multe alte lucruri bune. Îmi amintesc foarte clar momentul în care am aflat că vin Enter Shikari. Îmi plac foarte mult și avusesem șansa să îi văd live într-un concert demențial la B’estFest 2013. Nu am mai pierdut vremea și ne-am cumpărat biletele. Partipipalii de serviciu: eu, Fane și Shen.
Pasul 2 a fost să ne căutăm cazare, iar dupa ore întregi petrecute pe forumuri și de sfătuit cu prietenii care fuseseră cu un an în urmă am decis că cea mai bună soluție pentru noi este să ne găsim o cazare draguță și decentă în Bonțida. Tanti Maria ne-a primit în casa ei unde am fost tratați ca niște veritabili nepoți și hrăniți cu bunătăți din producția proprie din ogradă.
Electric Castle 2016 nu ne-a dezămăgit și s-a dovedit a fi un mix perfect între aventură, muzică, prieteni, muulte râsete și dansat până la durerea aproape insuportabilă de picioare în ceea ce numesc cu mândrie bălăceala vieții mele.
Am ajuns joi seara la Bonțida după un drum lung și destul de aglomerat. Am parcat mașina în curte, am făcut cunoștință cu gazda noastră și am plecat în recunoaștere. Am fost echipați decent, conștienți fiind de avertismentele meteo: bocanci, haine grosuțe și impermeabile. Plouase foarte puțin iar zona nu prezenta nici un pericol evident. Știu că am fost impresionată din momentul în care am trecut de porțile festivalului, unde schimbul biletelor pe mult râvnitele brătări de festival s-a făcut rapid și eficient. Ne-am oprit să admiram și să ne facem poze cu faimosul perete de la intrare. Ne-am luat câte o hartă și bineînțeles că am făcut rapid programul trupelor și DJilor pe care voiam să îi vedem. După o tură de recunoaștere în care am și mâncat niște bunătăți am dat drumul nebuniei. Kamo & Krooked au făcut un show de zile mari, toată lumea a cântat și dansat. A urmat multă agitație. Ne-a prins ora 8 dimineața bând bere și dansând ca nebunii la primul nostru răsărit de soare de la Castelul Banffy. Mi Nu Nat.
Vineri am dormit până târziu și am fost răsfățați de tușa Maria – cum am ajuns să îi spunem – cu o omletă de la găinușele ei iubite și cafea. Alertele meteo bipăiau așa că ne-am pregătit temeinic – sau cel puțin așa am crezut noi :)). Cizme de cauciuc, pungi de plastic, pelerine și tot tacâmul.
Am pornit entuziasmați spre festival iar de data aceasta am luat calea cea lungă – cu o seară înainte mersesem pe scurtătura propusa de Tușa. Am bâjbăit puțin dar am reușit. Mi s-a părut ca Bonțida era un mic sat de vacanță, fiecare gospodar scosese la vânzare tot ce avea mai bun în ogradă, de la țuică la gogoși, plăcinte, fructe sau gemuri. Cu cât ne apropiam de zona de festival apăreau tot mai multe mici cârciumi improvizate în curțile oamenilor, care mai de care mai îmbietoare pentru trecători. Nu am zăbovit foarte mult pentru că eram foarte hotărâți să ajungem să îi vedem pe băieții de la Enter Shikari și nu voiam sub nici o formă să riscăm să îi ratăm.
Surpriza a fost primită de la De Staat, pe care i-am prins la scena principală. Recunosc faptul că nu îi reținusem după nume însă știam de ceva vreme videoclipul Witch Doctor pe care l-au și reconstituit cu cei din public
Nu am cuvinte să descriu atmosfera și ce show au făcut băieții. E ceva ce trebuie să trăiești. Las în schimb filmul nostru de la Electric Castle 2016, care face cât o mie de cuvinte:
Enter Shikari au dat și startul legendarei ploi pe care ințial nu am băgat-o în seamă dar care ne-a arătat, pe propria piele, ce înseamnă mama natură. A plouat non stop și deși eram ciuciulete, am stat să îl vedem și pe Skrillex. Ne-am simțit ca pe o corabie pe mare în mijlocul furtunii. Vântul bătea din toate direcțiile, era apă efectiv peste tot dar am trăit unul din acele momente rare în care nu mai contează nimic altceva. Eram noi și muzica. Bestial. Natura dansa și cânta alături de noi într-un veritabil potop care a spălat orice urmă de energie negativă sau grijă.
Nu am răcit cu ajutorul țuicii de Bonțida împărțită cu grijă de Tușa tuturor celor care veniseră din furtună.
Duminică ne-am delectat cu muzica celor de la God is Astronaut, iar natura iar a fost la unison cu noi punând la cale un show minunat de culori și nori jucăuși. Bring me the Horizon ne-au crescut ritmul cardiac și ne-au făcut din nou să dăm din cap nebunește. Am alergat de la o scenă la alta – festival fitness – și ne-au plăcut foarte mult și Bastille pe care nu îi mai văzusem live.
Am încheiat noaptea cu greu și cu regretul că Electric Castle 2016 s-a terminat. Sunt extraordinar de fericită că am ajuns aici să că am trăit tot ce am trăit. cuvintele sunt de prisos. Electric Castle se simte și se trăiește!
Electric Castle 2017, bring it on!